miercuri, 21 noiembrie 2012

Răspântiile

     Un om înţelept a spus odată:
     Când ajungi la o răspântie, mergi înainte


      Dar a uitat să precizeze ce cale să alegi.

      Cum am ajuns să fiu aici, în clipa asta?
      De cât timp se întâmplă asta?
      Lanţul neîntrerupt al răspântiilor.

      Ceea ce vreau să spun e...

      Aş fi ajuns aici oricum?
      Punându-mi aceste întrebări?
      Sau ar fi putut să fie totul diferit, dacă o singură persoană în drumul până aici, ar fi ales altă cărare?



.

marți, 6 noiembrie 2012

Chitara



     Am pus mâna pe o chitară pentru prima dată prin vara anului 1990, când l-am vizitat pe Viorel, un văr, şi am văzut-o într-un colţ, sprijinită de perete, puţin prăfuită. Mi-a zdrăngănit o melodie formată din doar patru acorduri iar apoi o alta cântată doar pe o singură coardă. Atât ştia şi el. Eram fascinat de cum putea să se audă. Nu mai ascultasem vibratia unor coarde „live” până in acel moment. Auzisem tot felul de înregistrări pe magnetofon, televizor sau minunea de casetofon Elektronika 302, făcut de ruşi, dar nu se putea compara. Eram fermecat ... m-am îndrăgostit!

     O primise cadou de la tatăl lui încă de pe vremea când era în armată şi la rându-i fusese captivat de felul cum cânta un camarad de arme. A primit-o de la Aurel, unchiul meu, când l-a vizitat la unitate, în Mangalia. Marina, ca armă şi armată, se făcea timp de doi ani de zile. Aurel a decedat, până să se libereze şi astfel acea chitară avea o valoare sentimentală pentru el.

     L-am rugat să mi-o împrumute să ma joc si eu pe acele acorduri şi a fost de acord. Si uite aşa eram eu singur cu acea chitară, o bijuterie făcută de Reghin, din lemn, frumos lăcuită şi cu coarde metalice. În scurt timp am reuşit să o dezacordez şi oricât m-am chinuit nu am mai reuşit să o acordez. M-am dat şi peste cap, ca în povestea cu Harap Alb, dar tot degeaba. M-aş fi dus la Vio să-l rog să o acordeze el, aşa cum se pricepea. Dar dacă o vroia inapoi? Nu m-am dus fiindu-mi teamă că dragostea mea, cea nouă, va rămăne iar intr-un colţ de cameră, aşezându-se praful peste ea. 

     Şi cum nimic, pe lumea asta, nu este la voia întâmplării, l-am cunoscut pe Grigore, care este cu opt ani mai mare ca mine şi pe lângă faptul că era pasionat de calculatoare, ca şi mine dealtfel, cânta pe la nunţi şi evident că avea o chitară electrică. Am făcut repede o echipă “Dream Team” care ulterior s-a transformat în „Turbo Load Software”. Astfel, îmbinam utilul cu plăcutul. Făceam programare şi zdrăngăneam la chitări. Am învăţat să o acordez şi să cânt câteva piese. 


     Era ajunul crăciunului şi am mers cu “Deschide uşa creştine”, a lui Hruşcă, două chitări, trei băieţi şi două fete. A fost cea mai frumoasă seară de ajun. Am colindat pe la uşi de nu le mai ştiam numărul. Am făcut o mulţime de bani. Am băut şi multe pahare de vin. He he... cât a fost frig afară nu am avut nimic dar cand am intrat în casă la mine, din cauza căldurii m-a luat ameţeala şi simţeam cum mi se moaie genunchii, că la un moment dat m-am aşezat în fund, cu spatele rezemat de uşa de la intrare, cu chitara în braţe şi cu mâinile lălâi atârnand ... Nu a trecut mult, şi a aparut mama. M-a vazut acolo aşa, cum stateam eu liniştitsi zice:
     - Aaaaa, ia să-l chem eu pe taică-tu. În halul asta se vine acasa?
     Mi-am revenit instantaneu. M-am ridicat, m-am dus la baie, am dat cu apa rece pe faţă şi eram aproape ca nou, revenindu-mi complet abia a doua zi. “Prietenii stiu de ce!”.



     A mai trecut un an. Mă aflam iar în seara de ajun şi după ce am terminat de colindat, m-am dus să mă văd cu gaşca mea de prieteni, majoritatea vecini de bloc şi cartier, la un băruleţ unde ne adunam seară de seară, numit Cristi. De-ar fi ştiut mama că ăsta e numele unui bar şi nu al unui prieten de-al meu, mi-ar fi interzis demult să merg acolo, dar a aflat prin ultimul an de liceu, când m-a întrebat dacă Cristi nu are şi el de învăţat pentru Bac....

     Era aproape de miezul nopţii, baieţii erau deja mult prea veseli de la licoarea lui Bachus, mai ales Gigi care dupa ce că avea mai mult cu zece ani ca mine, şi speram la mai multă minte, în timp ce cântam, mi-a strecurat printre coarde direct în cutia de rezonanţă, o petardă aprinsă, din alea de se gaseau atunci prin comerţ, şi la orice colţ de stradă, pentru satisfacţia românului, că tare-i mai place să pocnească de anul nou.
     
     M-am speriat, am sărit de pe scaun, cu chitara ridicată deasupra capului, încercând să fac acea petarda să cadă, dar în afară de a face un spectacol gen Jimi Hendrix, cu fumul de ieşea din ce în ce mai gros dinăuntru, nu am reuşit să o scot. S-a auzit o bubuitură, am văzut cum îi zboară capacele... Iubirea mea era fărâmată, iar eu rămăsesem înmărmurit cu ce mai rămesese din minunata chitară în mâini. Griful atârnat de coarde şi legat de niste bucaţi de lemn.
     Vio... „na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o”. Mi-a dat Gigi banii pe chitară şi am început repede repede să caut alta identică. Am găsit una, spre norocul meu, n-a trebuit să-i rup decât eticheta dinăuntul cutiei, pentru că pe ea era trecut alt an de fabricaţie. Probabil că nu ar fi observat nimeni acest detaliu, dar nu am vrut să ştie Viorel. Nu puteam risca.

     Nu mi-a mai cerut-o niciodată înapoi. Intre timp am plecat în armată, apoi m-am căsătorit cu o femeie egoistă care nu suporta nimic din ceea ce făceam eu, mai ales chitara, omorându-mi pasiunile una câte una. Grigore se mutase împreună cu familia la Bucureşti....Şi uite aşa a ajuns să zacă în husă, într-un colţ de cameră, paisprezece ani de zile. Abia când în sfârşit eram singur, după ce am divorţat, am vrut să cânt din nou la ea. Imposibil. Se uscase aşa de tare că a crăpat placajul, griful s-a desprins de pe cutia de rezonanţă, cordarul era dezlipit şi el. Era o epavă. Imi venea să plâng. Realizam cum în atâtia ani, mă degradasem precum citara aia, nu mai eram eu.

     I-am povestit unui coleg de muncă, că-mi doresc o chitară şi s-a oferit să vorbească cu tatăl lui să-mi împrumute vechea lui chitară electrică, care sigur e mai mare ca vârstă decât mine, cu care cânta pe vremuri pe la nunţi şi alte evenimente, şi care stătea prăfuită pe un dulap. Mi-a adus-o exact în ajunul crăciunului lui 2010. M-am bucurat foarte tare. I-am schimbat coardele, deoarece cele vechi erau ruginite şi nu mai sunau deloc bine. O mai am şi acum. Nu mă simt atras de ea. Are griful îngust, mult prea mic pentru mâna mea, nu sună bine decat cu staţie, pe care nu o am, dar e o chitară. Decât deloc, e ceva!

     Acum câteva zile, am reparat un calculator al unui prieten care e profesor de muzică şi care are o multime de instrumente prin casă. I-am spus că am idee si eu de muzică şi că imi place chitara. A dispărut pentru o clipă şi a aparut cu una exact ca vechea mea dragoste. M-a pus să-i arat macar cinci acorduri. I-am cântat „Hotel California” a lui Eagles. A rămas uimit, a crezut că glumesc. Am avut ceva tentative de acorduri dar pană să să mă obişnuiesc, cu mărimea grifului, imi ia ceva. Mi-a propus să lucrăm împreună, fiind optimist, ca după două luni de studiu, după cum zicea, să cântăm la fete. Am râs amândoi. Cântam pe vremuri la gagici dar acum el e însurat, la fel urmând să fiu şi eu. Poate că de data asta nimeresc o persoană care să mă motiveze, să mă susţină şi invers.

     Am plecat în acea seară, cu gândul să-mi cumpăr o chitară clasică, poate chiar un „double six” (2 x 6 coarde) şi am să fac asta. Înainte era mai rar dar acum mă gândesc în fiecare zi. Sper că ziua aia o sa vină mai repede, să mă îndrăgostesc din nou...


     Ce zici, ai să mă laşi să cânt la chitară?


duminică, 30 septembrie 2012

Sambata seara


     A trecut ceva timp si nu am mai scris nimic. Poate din plictiseala, lipsa de timp sau pur si simplu am fost prea ocupat cu nimicurile zilnice, care dupa cum si Mircea Badea zice, imi ocupa tot timpul.

     Este sambata seara si ne relaxam. Eu bantui pe net, cu un pahar de bere in fata, iar cel mic se joaca la calculator un joc cu masini. E foarte transpus, practic traieste jocul la maximum. :) 

     Sunt o fire vesela si incerc sa binedispun pe toata lumea sau aproape pe toti. Rad din orice, dar astazi am sarit din tipar. Am ras, de mai aveam putin si-mi dadeau lacrimile. Radea si baieteleul meu cu mine, nu stia de ce, dar era amuzant ... 

     Bantuiam pe Facebook... citeam una alta si in partea din drapta, la mine pe pagina cel putin, a aparut "lu..... i-a placut o fotografie" si din curiozitate am dat si eu click pe acea fotografie. Era vorba de un nene care-si postase pe Facebook poze din propria casa aflata inca in contructie, cica.

     Ma uit la una... apoi la alta... si la ce-a de a patra poza... ma bufneste rasul. Era o baie. Toate bune si frumoase dar hai sa ne uitam mai in detaliu. Detalii sunt, dar unde o fi chiuveta?! Poate e la Veta. Toaleta dupa cum se vede, este foarte aproape de cada si poate fi folosita pe post de scara, ca la piscina, sau pe post de sprijinatoare pentru mana dreapta. Sau poate simte omu nevoia, cand e in tensiune maxima, sa se tina de ceva... ca tevi nu are asa cum erau toaletele la blocuri, pe vremea lu' nea Nicu, si strange tare in maini furtunul de la dus. Dus care probabil curge, pe la baterie, si se prelinge in paharul de pe coltul cazii. Sau o fi cu coniac? Sau Pepsi... sau Cola. Sigur e apa cu rugina! Teava de scurgere nu are inclinatie si sunt convins ca omul e modest si nu face .... mult la toaleta, pentru ca ar fi nevoie de multa, multa apa deoarece apa are un obicei prost si nu prea se scurge asa cum e pusa teava dreapta, mai ales ca omul sta la casa. Bazinu e stramb si sigur nu se aseaza singur, ca la boilere, cand e plin cu apa. Mai este si masca, care inca nu e montata, dar pentru o poza de Facebook merge. :))

     A cincea poza este si mai faina. Ne prezinta omul bucataria. A pus folie pe boiler sa-l protejeze. Chiuveta lipseste si de aceasta data. O aduce Veta probabil cand vine si cu mobila de bucatarie. Mai mult ca sigur, boilerul incalzeste apa si pentru baie.  a pus folie pe boiler dar pe frigider nu. Aaaa, doar pe manere, ca sa nu manjeasca cand vine murdar pe maini si se infige la bere rece. Mai sa fie... la asta nu ma gandisem. Cred ca in paharul ala de pe cada o fi fost bere, de la dozatorul din usa frigiderului. Aia este pentru situatiile de urgenta si nu trebuie acoperita sub nicio forma. :)
     Pe perete se remarca liniile de contur de la "proiect" unde urmeaza a fii amplasate diverse corpuri de mobilier sau de electrocasnice. Omul, din ce vad a facut grup scolar Constructii-Montaj Cu antena ce-o fi ? Poate prinde Europa libera sau... Radiovacanta! Hai sa nu fiu rau... mai mult ca sigur tipul e "radioscamator" si ca pasiune asculta diverse frecvente ale baietilor de pe camione. Sau poate a celor cu lumina rosie-albastra.... Cand nu merge radioul, se pare ca dam drumul la gaz si pornim televizorul de pe butelie. Bine ca nu e in folie. Ar fi pacat sa ia foc. Sa ia foc am zis? Nu are cum, mai ales ca dozele de pe perete pe langa faptul ca sunt foarte apropiate, ceea ce ne da de gandit ca e cablul sectionat si inadit, legam din ele si boilerul. Priza de aragaz e folosita la maximum avand in vedere ca a agatat spatula aia neagra, in cablu. Sper sa fie ala de nul sau de impamantare. Daca nu.. deja nu mai e de ras, e de plans !

     Cuvantul englez "facebook" este un cuvant uzual care s-ar traduce prin album cu (fotografii de) chipuri. Tot "Facebook" se mai numeste un site web de tip retea de socializare din Internet unde lumea posteaza orice. E o lume virtuala inca libera. Asa ca... pana intra in vigoare ACTA, ne putem amuza copios.

     ... Dar oare cu ce o fi lipit cumpana aia ? De ce e acolo?

.

joi, 23 august 2012

Sfaturi extraordinare


Motto: “Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi”











     Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.

      Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

      Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

      Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

      Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

      Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

      Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

      Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

      Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia… Completati voi lista mai departe.

      Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

      Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

      Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insuficient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

      Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

      Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

      Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

      Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: “Ce am eu si toata lumea isi doreste?”.

      Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

      Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna “Ceea ce mi-ai facut este in regula”, ci iertarea inseamna ” Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

      Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

      Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

      Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

      Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

      Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

      Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti – plangi, daca simti nevoia – este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

      Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

      Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: “Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

      Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

      Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.


      Sursa: http://www.marcandangel.com/2011/12/18/30-things-to-start-doing-for-yourself/



miercuri, 25 iulie 2012

Mi-e lehamite...




     Da mi-e lehamite....

     Vad în jurul meu numai prostie.... lumea noastră involuează şi se amestecă tot mai mult şi parcă trăiesc scenariul filmului Idiocracy.

     Sunt, în general, un om care se mulţumeşte cu ce are şi care nu-şi doreşte prea multe, legat de partea materială. Ceea ce-mi lipseste mie cu adevărat e comunuicarea. Este foarte important să găsesti o persoană cu care să poţi aborda diferite teme şi să te şi înteleagă. Să ştie despre ce dracu’ vorbeşti şi nu să dea din cap sau să se uite „ca viţelul la poarta nouă”.

     Nu am pretenţia de a fi un tip aşa cultivat, cum sunt multi alţii, nu am mii de carţi citite dar.. atat cât am citit şi învaţat imi oferă un bagaj minim de cunoştinte.

     Am rămas corigent la chimie două trimestre la rând...sau cel puţin aşa credeam. Era în perioada comunistă în 1989 şi mâncam manualul ala amarât, cu coperţile roase, din carton, dar... profesoara aia a văzut ceva la mine. În carnetul de note aveam mediile 4-4 iar în catalog 8-7. Am aflat abia în trimestrul trei, după ce eram sătul de facut probleme şi de ridicat mânuţa la fiecare oră, care oră începea cu mine şi se termina tot cu mine, ce medii aveam de fapt. M-a privit zâmbind şi mi-a spus: „Radule … dacă ai fi ştiut ce medii ai la mine ai mai fi învăţat tu aşa?Probabil că nu. Mulţumită ei ştiu şi acum tabelul lui Mendeleev pe dinafară, chiar dacă s-a mai schimbat un pic. Nu am mai vazut-o de atunci. O uram.. dar acum aş vrea să-i mulţumesc.

     Imi aduc aminte şi de profesorul de matematică din liceu care m-a urmărit timp de o oră şi patruzeci de minute, cum eram eu asa de interesat de ce facea el la tablă, încât nu-mi puteam dezlipi ochii de pe cartea care o aveam pe genunchi. Citeam în ora de matematică Acolo unde se avântă vulturii scrisă de Alistair McLean. M-a invitat la tablă să continui ceea ce preda el. Am luat creta în mână... şi am început. Am terminat în mai puţin de 2 minute. Am înmultit π -ul, radianii şi ce mai era pe acolo... şi am dat un rezultat exact. Mă privea zâmbind. Îmi ceruse o formulă nu un rezultat ... Găsisem prin casă o Agenda Tehincă si răsfoind-o am văzut ca 1 radian are 57,2958° sau 57°17'45 şi am reţiut. Cumva stiam că o să am nevoie vreodată. Reţinusem şi π -ul (cu 18 zecimale) şi a fost floare la ureche. Trecuseră două zile şi urma să avem iar matematică. Stiam. A venit, m-a scos, din nou la tablă şi mi-a spus o poveste cu Ileana Cos de Alfa, şi cu Făt Frumos care se derivară cu zmeii zi de vară până-n seară, uneori se logaritmară, la fel, zi de vară până seară, ca apoi să mă întrebe cine era Făt Frumos. Toţi colegii erau numai ochi şi urechi. Eu ... cam cu carota înfiptă în dos... am zis cu juma’ de gură: e la – 1. Da, ăla era. M-a luat la cercul de matematică unde am mai cunoscut un om extraordinar, tot profesor de matematică. Acolo jucam şah, beam un pahar de vin.. spuneam glume... râdeam... şi toţi credeau că eu rezolv probleme, exerciţii... meditaţii. Profesorul meu s-a stins din viaţă acum ceva ani, iar pe cel din urmă îl mai întâlnesc prin oras, prin parcuri şi mă opresc preţ chiar şi de câteva ore să mai stau de vorbă cu el, să mai depănăm amintiri. Am învaţat multe lucruri de la oamenii aştia şi nu stiu cand e ultima dată cand îl întâlnesc. 

     Nu excelam nici la limba engleză cu toate că acum am tradus ceva filme iar ultimele cursuri şi examene le-am sustinut în engleză. Si le-am luat.

     Cu toate astea, când am dat examenul de admitere la liceu am intrat al doilea, fară să fac sute de ore de meditaţii, decât două ore de pregătire la matematică cu vecina de bloc, care imi era profesoară în gimnaziu şi care pentru bani încerca sa-i păcălească pe ai mei că trebuie neapărat. Am fost doar două ore în toată viaţa mea la meditaţii, unde am stat la o masă în sufragerie rezolvând singur probleme din manual alături de alti doi care faceau acelaşi lucru în timp ce ea facea de mâncare în bucătărie. Apoi am dat bacalaureatul o singură dată si am luat o medie finală de 8,77. Până si permisul auto l-am luat pe bune, învăţand, fără să dau şpăgi. Si cele 40 de examene sustinute pe la orele 2-3 dimineaţa, online cu Statele Unite, examene la care să vrei să copiezi si nu ai de unde... 

     Aşa că....

     Mi-e lehamite de oamenii proşti, care preferă să platească ceea ce pot face singuri cu capul lor care produce numai mătreaţă. Acum toată lumea face facultăţi plătite. E la modă să fii prost cu diplomă. Mai mult, dau cca 100-150 de euro pe restanţe şi le iau prin neprezentare.

     Mi-e lehamite de cei care dau 1000 de euro pe permisul auto fară să vada cum arată măcar o pagină de legislţie sau „sar peste viza medicală” şi apoi te omoară pe stradă sau vezi la televizor „ actrita Violeta Andrei se afla alaturi de un baiat de 20 de ani în maşină, care a pierdut controlul volanului şi s-a răsturnat cu automobilul. Conform sursei citate, cei doi au iesit prin parbriz şi au fost transportaţi de urgenţă la spital. Din nefericire, actrita Violeta Andrei din serialul "Nimeni nu-i perfect" a decedat.”. Sunt pline cimitirele de copii. Din pacate asta e preţul!
.
     Mi-e lehamite de sistemul sanitar care e la pământ... şi de faptul că pentru a trăi ai nevoie de relaţii şi de extraordinar de multi bani pentru dat şpăgi de zeci de mii de lei medicilor pentru a-şi face treaba care au jurat să o facă. Dar cât te costă ca să juri?

     Mi-e lehamite ca am jurat cu “sânge” să-mi apăr ţara şi să servesc interesele patriei. Hmmmm ... Care şi a cui ţară?. România a rămas doar numele unei regiuni de pe glob... sau a părţii de sus a hărţii, acolo unde se agţă în cui. Deja suntem vânduţi. La treaba asta au contribuit toate partidele şi toată clasa politică şi acum se bat cu pumii în piept că nu ei sunt vinovaţi de dezastrul în care ne aflăm. FSN, PD, PSD, PNL, PNT.. toţi o apă si-un pămant. Aaaaaaa aţi uitat cine e PD şi PSD ? Să vă aduc eu aminte... anii ‘90. Erau FSN (Frontul Salvârii Naţionale).

     Mi-e silă pentru că unii, care nu gândesc deloc cu capul lor, ne îndeamnă să mergem ca oile la vot şi să punem stampila pe ceea ce vor ei sau nenorociitii care fac ca totul să se distrugă în tărişoara asta. Avem internet, televizoare, radiouri, ziare si toate mint in felul lor. Voi credeţi că noi chiar toţi suntem tâmpiţi ?




Oameni politici (Alexandru Andrieş)

Oare ce s-ar întîmpla
Dacă toţi n-am mai vota ?
Ce s-ar face fără noi
Tot acest ciudat puhoi de

Oameni politici
Bandiţi prolifici
Hoţi mioritici

Să le zicem "uite, ştiţi,
Dacă vreţi să fim cinstiţi
Nu ne arde de votat
Fiindcă ne-am cam săturat de

Oameni politici
Bandiţi prolifici
Hoţi mioritici

Ne zîmbiţi de pe ecran
Tot din patru-n patru ani
Foarte bine pregătiţi
Iar şi iar să ne minţiţi
Ca durerea de măsea
Ne tot faceţi viaţa grea
Nu-nţeleg de ce mai stăm
Trebuie să ne vindecăm de

Oameni politici
Bandiţi prolifici
Hoţi mioritici
Profeţi artritici
Inculţi magnifici
Prostovani tipici
Oameni politici
Făcuţi parcă să-i critici
Toţi oamenii politici
Şi chiar ai ce să critici
La oamenii politici



     Mi-e scârba de clasa politică care acum a ajuns exact aşa cum s-au dorit o mâna de oameni care conduc lumea: „Monopolizând învăţământul, vom avea în mâna noastră mijlocul prin care vom forma minţile copiilor după cum ne convine nouă”. Acum îl avem pe Ponta, Antonescu.... si alţi căţeluşi care joacă după cum pocnesc alţii din degete. Nu aveţi decât să-i urmaţi. Vă mai amintiţi cum fugea Ponta de mânca pamăntul la ultimul referendum din 2007, din Piaţa Universităţii, ca să nu o ia pe coajă? Sau voi cei care sunteţi din Tulcea, vă amintiţi să fi făcut ceva omul asta numit Crin Antonescu pentru voi în afara faptului că dă din gură de ani de zile? Căinele care latră nu muşcă.


     Mi-e milă de noi, cei care suferim şi vom suferi de pe urma copiilor aştia care nu ştiu nimic şi ajung să ne conducă. Fac acum matematici M1,M2 sau M3 şi nu ştiu cum arată o elipsă sau o sinusoidă. Invaţă la istorie toate prostiile dar ce trebuie nu. Poti să la spui ca Tudor Vladimirescu a murit în Mişcarea de revoluţie (miscarea Pamântului pe orbita sa în jurul Soarelui ) şi te cred fară să te contrazică, pentru ca nu au cum. E trist nu-i asa? Poţi să-i intrebi cu cine s-a măritat Bisisica şi tot nu stiu că era oaia lui Moromete. Să nu vorbim de Mioriţa si de motivul transhumanţei sau de alegoria moarte-nuntă sau la ce s-o mai fi gândit ăla de a scris-o ca să ne dea nouă şi lor temă de studiu :). Termină cursuri de electriceni şi nu ştiu să monteze o priză şi să nu-i uităm pe cei cu doctorate copiate. Măcar dacă dau şpagă în spital nu vreau să mă opereze un nenorocit din asta care a copiat la examene sau şi le-a cumparat. Vreau să trăiesc!


Mi-e lehamite de multe.
Oare cât am să mai pot rezista?

miercuri, 13 iunie 2012

Prietenia sinceră dintre un bărbat şi o femeie


     M-am tot gândit înainte să scriu acest articol. Asta datorită faptului că acesta poate fi oarecum un mic secret al formării unor relaţii, făcând abstracţie totală de eventualele repercusiuni.

      Desigur că toti conştientizăm că subiectul prieteniei între oameni este extrem de vast, motiv pentru care mă voi opri exclusiv asupra unui singur punct şi anume: prietenia sinceră dintre un bărbat şi o femeie.

      Am tot văzut, în decursul anilor, un număr din ce în ce mai mare de fete sau femei frumoase care petrec mult timp în preajma unor bărbaţi pe care îi consideră “amici”, “prieteni buni”. De multe ori chiar aşa este, chiar dacă ironic citez titlu unei cărţi “Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” ei venind de pe planete diferite și întâlnindu-se la jumătatea drumului, pe Tera. 

      Ceea ce pentru o doamnă este logic, pentru un domn poate fi incert, ridicol, etc. Varianta funcţionează cu aceeași intensitate şi vice-versa. Oricât aş încerca să-mi explic anume situaţii între femei şi bărbaţi, am observat că în cazul prieteniei totul se reduce la faptul că NU poate exista prietenie sinceră între un bărbat şi o femeie, decât în lipsa atracţiei sexuale!

      Da, da, ştiu ce gândeşti acum (în cazul femeilor): “Absurd, am atâţia prieteni, amici!” Ştiu că ai, dar întreabă-te un lucru: câţi dintre prietenii/amicii tăi ar fi dispuşi să se culce cu tine dacă ar avea ocazia? Dacă eşti o femeie cel puţin simpatică, inevitabil ai bărbaţi care roiesc în jurul tău, al căror număr variază de la caz la caz, dar există.

      Ştiu că de multe ori, mai ales în perioada liceului, toată lumea are mulţi prieteni, dar ce fel de prietenie este aceea în care bărbatul este atras fizic de “amica” lui? Sau cel fel de prietenie este aceea în care domnişoara îl mănâncă din priviri pe “prietenul” ei bun? Este scânteia unei potenţiale relaţii (în cazul fericit), iar de partea opusă este relaţia platonică dintre bărbat şi femeie, unde la prima ocazie se va ajunge la actul sexual, sub diferite pretexte de distracţie, băutură, etc.

      Extrem de amuzante sunt situaţiile în care, după consumarea actului sexual, se susține că a fost doar ceva de moment, nu s-a mai repetat ulterior şi că cei doi au rămas “prieteni”. Puţin distorsionat acest termen uzual… Acest mod de a gândi a fost exemplificat şi în renumitul serial „Sex and the city”cu Sarah Jessica Parker, în care cele patru femei libertine se culcau cu un număr de bărbaţi, dar rămâneau prieteni şi ocazional se mai “ciocneau”. Termenul de acolo era tradus prin expresia „fuck friends”.

      Anumite lucruri ce nu-şi au rostul între “prieteni” – bărbat şi femeie ar fi: pupatul pe gură, jocul pervers cu anumite atingeri, apropouri, vorbe. tente de uşoară gelozie. Cu alte cuvinte nu trebuie date speranţe sau făcute avansuri dacă nu avem intenții serioase cu un om, chiar dacă uneori facem asta şi ne acordă un oarecare sentiment de importanţă.

      Hai să ne imaginăm un scenariu! De câte ori aţi întâlnit situația următore?

      Ei doi sunt amici. Ea e drăguţă, jovială, cu un zâmbet luminat şi cu o mireasmă erotică de-ţi vine să o iei in braţe acum, pe loc, să o pupi şi să nu-i mai dai drumul niciodată. El e un băiat simpatic, la locul lui; el este şi confidentul ei. Se plimbă des, vorbesc mult, îşi povestesc despre relaţiile lor, se pupă inocent la fiecare întâlnire, aparent în același mod în care bărbaţii dau noroc între ei. Ea afişează uneori semne discrete de gelozie când vine vorba de alte fete la care se uită el, sau despre care vorbeşte. Mici atingeri, uşoare apropouri mascate de veşnica scuză bazată pe o imaginară glumă. Ea este foarte atentă cu el, dar modul ei de a-l trata este uneori evaziv, contradictoriu. Nu se mai poate deosebi între un comportament protocolar de amiciţie sau o posibilă înfiripare a unei idile.

      Timpul trece şi tensiunea lui se adună. Este oficial – o place foarte mult, nu doar ca pe o simplă amică. El decide să facă pasul şi să vorbească cu ea deschis. Cu mult curaj adunat din toate celulele corpului, dar pe un ton molcom, ajunge să-i vorbească, în timp ce cu greu îşi poate stăpâni emoțiile.

      Ea este extrem de surprinsă de cele aflate şi, încercând o consolare stângace, îi arată că îl preţuieşte foarte mult, dar ca un bun prieten, nu ca pe un iubit. Evident, continuarea este arhicunoscută şi previzibilă de altfel. Ca un alt exemplu, sunt mulţi bărbaţi care petrec mult timp în preajma unor femei, fiind un bun prieten, confident, amic, dar care la prima ocazie va face cu cea mai mare plăcere sex cu unele din acele prietene.

      Nu! În nici un caz să nu rosteşti acum la secularul stereotip: “bărbaţii sunt porci”. A generaliza o specie îţi exteriorizează superficialitatea cerebrală. Bărbaţii şi femeile au bune şi rele şi nu există o specie albă sau neagră. Suntem făcuţi pentru a ne completa unul pe celălalt. Nu este nimic de condamnat când un bărbat este atras sexual de o femeie frumoasă. Ar fi şi culmea să nu fie atras. Doar nu aţi vrea să fie atras de alţi bărbaţi, nu?

      La fel de uşor, o femeie poate fi atrasă de un bărbat, dar o relaţie de prietenie pe termen îndelungat nu va fi sinceră, cât timp va exista atracţie fizică. Ceea ce recomand doamnelor este să acorde mai multă atenţie modului de a se comporta cu bărbaţii faţă de care nu au intenţii mai presus de amiciţie, iar bărbaţii să fie un pic mai lucizi la modul alambicat al femeilor de a se manifesta. Asta da provocare…

      Cu această ocazie (strict pentru femei), te invit să analizezi câţi dintre bărbaţii din grupul tău de “prieteni” ar fi dispuşi să se culce cu tine, câţi dintre ei te cheamă “la un suc” aşa, aparent fără motiv, câţi dintre ei te caută telefonic des, sau se folosesc de orice pretext pentru a petrece mai mult timp cu tine.

      La bărbaţi, recomand acelaşi lucru, exceptând faptul că la noi, din păcate, femeile nu ne claxonează pe stradă şi mai rar ne asaltează cu telefoane şi ieşiri în oraş, aparent inocente. Asta e legea naturii și felul în care gândesc bărbaţii, numai un bărbat poate şti, aşa cum modul de gândire al femeilor doar o femeie îl cunoaşte cu adevărat. Nu suntem nici buni, nici răi, suntem aşa cum ne-a făcut Dumnezeu, dar este imperativ să nu ignorăm anumite caracteristici esenţiale, întâlnite la ambele sexe.

      Concluzia la care am ajuns eu, și pot fi contrazis, desigur, este aceea că atât cât există atracţie fizică din partea a cel puţin unuia din cei doi, NU poate exista prietenie adevărată între un bărbat şi o femeie. Cel mai bun prieten al tău trebuie să fie iubitul sau iubita .

      Cu toate astea, vrei să fii prietena mea? :)


duminică, 27 mai 2012

In sufletul meu ploua ...



     Ieri am pierdut un prieten :(

      L-am pierdut de tot, l-a luat Dumnezeu la varsta de 25 de ani, Era un copil care ar fi avut toata viata inainte, dar... ( cel mai trist cuvant ). Viata nu este asa cum ne-o dorim noi, din pacate !

      L-am cunoscut in urma cu aproximativ trei saptamani. Ma internasem la Spitalul Militar Central – Bucuresti pentru o operatie pe coloana ce era inevitabila, deoarece aveam dureri foarte mari, cauzate de o hernie de disc. Pe Alexandru l-am gasit acolo. Suferise un accident violent de masina si avea trei vertebre fracturate, in multe bucati, in dreptul plamanilor. 

      Mi-am propus sa scriu un articol despre ceea ce s-a intamplat acolo, despre atmosfera din salon, despre operatia pe care am suferit-o ... despre faptul ca pentru o scurta perioada de timp cat am fost acolo, am avut o familie. Toti am devenit prieteni, pentru ca asa cum am scris intr-o postare anterioara, prieteniile se leaga pe o fundatie solida, pe evenimentele care fac oamenii sa se uneasca, cand sufera si se bucura impreuna si nu cand totul este roz. 

      Am suferit toti, si ne-am ridicat moralul unul altuia. Nu este simplu sa fii operat si sa realizezi ca esti neputincios in multe privinte, devenind un lucru compilcat si bautul cu paiul dintr-o cana cu apa, ca sa nu mai vorbesc de multe altele cum ar fi ridicatul din pat, sau asezatul pe scaun.

      Am vrut sa descriu intr-o anumita maniera amuzanta tot ceea ce am simtit si trait impreuna acolo, intr-un fel optimist. Dar... nu mai pot sa o fac, pentru faptul ca unul dintre noi a plecat, pentru totdeauna. A lasat in inima mea un gol si nici nu vreau sa ma gandesc la ce simte biata mama a lui, care a stat cu noi aproape zi de zi, iar noaptea dormea pe un scaun langa el in salon. Pot spune ca a fost o mama si pentru noi restul de acolo. Este o femeie extraordinara si sper ca Dumnezeu sa-i dea putere. Era singul copil...

      Fata de prima zi, in care l-am cunoscut, incepuse sa evolueze, parca din ce in ce mai bine, ca sa nu mai zic ca am fost operati in aceeasi zi. La mine a fost mai usoara dar el avea nevoie de 6 suruburi pe care le-a asteptat o saptamana, plus incercarea de reconstructie a vertebrelor fracturate, operatie care a durat dupa cate am inteles cca 5-6 ore. De a doua zi de dupa operatie, parea ca incepuse sa mearga spre bine. Devenise voios, comunica din ce in ce mai mult, radea.. povestea., incepuse sa-si revina. Au vrut sa-l mute intr-o rezerva cu doua paturi dar el cat si Silvia, mama lui, au vrut sa stam impreuna deoarece salonul 10 era cel mai insufletit, luminat cu glumele noastre... si cred ca si lui ii dadea un anumit grad de confort. Si l-am inteles. Nici eu nu as fi vrut sa ma izolez. Socializarea face bine in situatiile astea.

      Am plecat spre casa, externandu-ma si am mers pe la fiecare inainte si ne-am strans mainile, iar pe Alex l-am privit in ochi si i-am zis ca data viitoare cand ne vedem, vreau sa-l vad pe picioare. Si mi-a zambit. Isi dorea asta, fiind genul de barbat optimist. Era un spirit luptator, puternic. Am plecat, si in sufletul meu aveam speranta ca se va face bine.

      Ieri am primit un telefon de la un alt coleg de suferinta, aflat inca in spital: "Radule... am vrut sa afli de la noi. A murit Alex acum cateva minute...". Am ramas stupefiat, si nu imi venea sa cred. Se pare ca a i-a cedat inima. Am deschis repede pagina lui de Facebook sa vad daca e vreun zvon eronat. Am reincarcat pagina de nenumarate ori, in ideea ca posteaza cineva ceva. Si au inceput ... R.I.P .. Era adevarat.  

      M-am schimbat foarte mult in ultima perioada. Am ajuns sa realizez ca nu e important daca nu ai bani sa-ti iei o plasma sau o masina noua, ca nu e important daca Lucian Bute a pierdut un meci sau Steaua nu s-a calificat, si multe nimicuri care nu au importanta. Ceea ce este important este sanatatea ta si a familiei tale, a prietenilor. Restul sunt lucruri neimportante.



      Traiesc acum cea mai frumoasa poveste de dragoste. Iubesc aerul pe care il respir !


            Alexandru, nu te voi uita niciodata.
            Dumnezeu sa te odihneasca !

joi, 26 aprilie 2012

Cateva ganduri


Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am o vorba buna pentru un om care are nevoie de sustinere morala.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am lacrimi pentru a plange alaturi de un prieten.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am zambete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atat de sarac, incat sa uit sa rad in hohote, chiar și atunci cand am necazuri.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu dau din forta mea, celor aflati la pamant.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am ganduri frumoase pentru oamenii din viata mea.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu mai cred in oameni, din cauza ca cineva m-a mintit.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu impart și cu ceilalti, din ceea ce am.
Nu sunt atat de sarac, incat sa uit sa le fac oamenilor cate o bucurie.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am o mangaiere pentru un animalut.
Nu sunt atat de sarac, incat sa tin bratele incrucișate in loc sa ofer o imbratișare.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu mai iubesc, pentru ca oricata iubire aș darui, am din ce in ce mai multa.
Nu sunt atat de sarac, incat sa stau numai cu mainile intinse pentru a primi.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi vand sufletul pentru lucruri și bani.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi uit amintirile.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi pierd valorile.
Nu sunt atat de sarac, incat sa raman fara vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atat de sarac, incat sa raportez totul la „eu”.

Si cu regret constat ca sunt prea multi saraci in jur



M-am condamnat prea mult timp pentru greseli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru ca am ranit oameni care nu au meritat.
M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat.
M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus si nu am facut la momentul potivit, pentru drumuri abandonate, pentru ca nu am avut curaj sa imi ascult inima.
M-am condamnat pentru ca m-am trezit in fata unor usi inchise definitiv.
M-am condamnat pentru ca nu am stiut sa pretuiesc anumite persoane, pentru ca am alungat de langa mine oameni care m-au iubit.
M-am condamnat ca am luat decizii sub impulsul momentului;ca nu am fost matura cand a trebuit si copil cand am avut nevoie.
M-am condamnat pentru alegeri, pentru esecuri,pentru vise pe care nu mi le-am implinit, pentru ca am trait jumatati de masura.
Azi m-am iertat pentru tot!
M-am iertat pentru tot ce m-am condamnat in trecut.
Am facut pace cu mine, pentru ca numai asa pot merge mai departe.

Am tot dreptul sa ma iert.

Si m-am iertat
.



Nu mai am timp sa regret ce-am facut, ce n-am facut, ce am spus și ce nu am spus...
Nu mai am timp sa imi incarc sufletul cu rautati, sa ma impovarez cu ganduri negative și probleme inchipuite.
Nu mai am timp de flecareala inutila și nici sa mai stau in preajma oamenilor pesimiști.
Nu mai am timp sa plang dupa oameni care m-au parasit și dupa oameni care nu au știut sa ma iubeasca.
Nu mai am timp sa ma intorc pe drumuri pe care le-am abandonat.
Nu mai am timp sa aștept dupa oameni indeciși, care nu știu ce vor.
Nu mai am timp sa ma lamentez, sa imi invoc mereu trecutul, eșecurile și greșelile.
Nu mai am timp sa alerg dupa iluzii și nici sa mai visez visele altora.
Nu mai am timp sa ma las folosita, mintita, inșelata, tradata și ranita.
Nu mai am timp sa ma cert, pentru ca nu mai am timp sa ma impac.
Nu mai am timp sa plec pentru ca nu mai am timp sa ma intorc.
Nu mai am timp sa uit cine sunt și nici sa fiu cine vor altii sa fiu.
Nu mai am timp sa ma incarc cu complexe, nici sa ma simt neimportanta, urata, respinsa și nedorita.
Nu mai am timp sa ascult zvonuri despre mine, critici, reproșuri și pareri subiective.
Nu mai am timp sa ma justific și nici sa fac eforturi sa dovedesc cine și cum sunt.
Nu mai am timp sa-i ascult pe cei care incearca sa ma descurajeze, nici sa-i las pe unii sa imi organizeze viata.

Nu mai am timp sa aman sa traiesc așa cum vreau.




Va iert pe toti aceia care m-ati folosit, ascunși dupa o masca a bunelor intentii și a dragostei.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat cate ceva, fie ca au fost lucruri, vise, planuri sau oameni dragi.
Va iert pe toti aceia care m-ati mintit, care m-ati inșelat și care m-ati tradat.
Va iert pe toti aceia care pentru o perioada de timp mi-ati luat increderea și curajul de a iubi.
Va iert pe toti aceia care m-ati abandonat fara nicio explicatie, atunci cand nu ati mai avut nevoie de mine.
Va iert pe toti aceia care m-ati amagit cu promisiuni, ca mai apoi, intr-o zi sa imi luati toate visele.
Va iert pe toti aceia care m-ati parasit, uneori in cele mai grele momente ale vietii mele.
Va iert pe toti aceia care m-ati impovarat cu griji, cu regrete și cu dureri nemeritate.
Va iert pe toti aceia care ati incercat sa ma schimbati și sa imi luati libertatea de a fi eu.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat liniștea și care m-ati impovarat cu nopti pline de framantari și de lacrimi.
Va iert pe aceia care ati fost indiferenti la durerile mele și pe toti cei care m-ati neindreptatit.
Va iert pe toti aceia incapabili sa ma cunoașteti, care m-ati judecat dupa prejudecati proprii și m-ati denigrat.
Va iert pe aceia care ati facut din durerile și necazurile mele, bucuria voastra și motive de barfe.
Va iert, pentru ca vreau sa imi eliberez sufletul și mintea de voi. Nu sunteti demni de gandurile mele și nici nu va voi permite sa imi otraviti sufletul.

Va iert și va uit.
Sa fiti fericiti!



M-am condamnat prea mult timp pentru greseli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru ca am ranit oameni care nu au meritat.
M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat.
M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus si nu am facut la momentul potivit,
pentru drumuri abandonate, pentru ca nu am avut curaj sa imi ascult inima.
M-am condamnat pentru ca m-am trezit in fata unor usi inchise definitiv.
M-am condamnat pentru ca nu am stiut sa pretuiesc anumite persoane,
pentru ca am alungat de langa mine oameni care m-au iubit.
M-am condamnat ca am luat decizii sub impulsul momentului;
ca nu am fost matura cand a trebuit si copil cand am avut nevoie.
M-am condamnat pentru alegeri, pentru esecuri, pentru vise pe care nu mi le-am implinit, pentru ca am trait jumatati de masura.

Azi m-am iertat pentru tot!

M-am iertat pentru tot ce m-am condamnat in trecut.
Am facut pace cu mine, pentru ca numai asa pot merge mai departe.
Am tot dreptul sa ma iert.

Si m-am iertat!


Sursa: www.editura-foryou.ro