miercuri, 27 martie 2013

Cadoul


     Întotdeauna am fost dezgustat cei şi cele care scriu bloguri sau articole despre ceva ce nu au cunoştinţă. Despre un film despre care au auzit sau au văzut o reclamă, o carte care le-a picat întâmplător în mână sau orice altceva de care n-au decât o vagă idee. Dar ei scriu. Asa e. De cand e ilegal sa aşterni cuvinte fără noimă ? Nu este. Aşa e românul. E talentat. Face orice să iasă în evidenţă. Unii chiar presară zeci de neologisme, aşa că, pe ansamblu, cica ar da bine, ochiului neavizat care ajunge pe pagina respectivă dintr-o „eroare Google” .Se cred intelectuali. Uite măi... cel care a scris articolul e deştept, ia uite câte ştie...

     Avea dreptate George Pruteanu. Fraţilor, există corespondent în limba română aproape la orice cuvânt. Dar poate nu e vina lor că se uită la TV şi văd cum toţi vorbesc de un NEW LOOK (înfăţişare nouă), JOB (serviciu), WEEKEND, mai ales plăcut! Facebook-ul, sau oricare altă reţea de socializare, e plin de oameni care scriu tot felul de nimicuri în limbi pe care nu le vorbesc. 

     Citeam astăzi o postare, plină de mizerii din astea neologistice, a unei fete, pe un blog, pe care nu am ajuns întamplător, despre o carte care a fost cumpărată cu scopul de a fi dată cadou, unui băiat de ziua lui. Fata respectivă era aşa de încântată că a reusit să citească primele două sau trei pagini, încât s-a hotărât să ne-o recomande şi nouă. Nu a citit mai mult deoarece nu vroia să-i uzeze copertile. Foarte frumos! Cu toate astea, punctează, pe parcursul textului, de cateva ori că uite, ţine o carte în mână.

     Aşa este, trebuie să fie o bucurie căci în urmă cu doi ani, la vârsta de 20 abia împliniţi, se lăuda, în gura mare şi până la urechi, unei profesoare de limba şi literatura română, că în toată viaţa ei de până atunci nu citise decât „Capra cu trei iezi” a lui Ion Creangă. Acum e studentă! Dar aia nu era carte...

     Citind asta, cu cadoul respectiv mi-am adus aminte că în urmă cu ceva timp, când eram în faza de prietenie, cu cea care ulterior mi-a devenit nevastă, am primit o carte ”Codul bunelor maniere”. O primisem sub formă de reproş, aşa subtil, uşor peste nas, pentru a mi se atrage atenţia că nu eram, aşa cum ar scrie fata cu blogul de mai sus, un gentleman.
     
     Am înghiţit în sec, pentru că ştiam că erau apropouri pentru faptul că nu i-am oferit mâna să o ajut când cobora din autobuz sau nu-i ţineam haina când trebuia să se îmbrace. Am băgat mâna în buzunar şi am scos două bomboane. I-am dat şi ei una. Aşa e frumos, nu ?! A bagat-o repede în gură şi tot aşa de repede a şi aruncat ambalajul pe jos. Ce moment! Ce fericire! I-am dat repede înapoi acea carte spunându-i că mie imi e mai puţin necesară. S-a suparat pe mine dar i-a trecut.

     Legat de cadouri... Cadourile sunt „ceva care nu se face la întîmplare. A da un cadou este o artă care nesesită cunoştinte, o artă care să-l bucure pe cel care-l primeşte. Iar pentru asta trebuie totodată să cunoaştem şi persoana căruia îi facem acel cadou. Să ştim ce işi doreşte, ce îi place, de care are nevoie, sau poate să fie o simplă amintire. Sau poate o simplă cremă de coşuri oferită unei fete fară niciun gând sexual... 

     Dar nu! Sub nicio formă nu dăm unui băiat o carte sau unei fete o sticlă de vin de aniversare. Cu altă ocazie, poate. La fel de proastă e si alegerea unui săpun, deodorant, aparat de ras, şi alte lucruri care nu se oferă. 

     Eu am să continui să cred că nu toți care sunt acum în facultăţi sau le-au terminat deja, sunt nişte eşecuri ale societăţii în care trăim, şi că nu toţi fac aceste facultăţi doar de dragul de-a a scăpa de traiul de acasă sau împinşi de părinţi, să devină şi ei oameni intelectuali, cu un viitor mai bun.


    

2 comentarii:

  1. Am mai gasit astfel de exemplare pe net. Fiecare are dreptul liber la exprimare...iar cei care scriu numai ca sa scrie, fara a avea pic de idee despre ceea ce scriu, isi arata doar mediocritatea si dorinta de a aspira la un tel mai inalt, facandu-se astfel de ras. Si oricum...nimeni nu le spune nimic. Saracii, ei nu au de unde sa stie.

    Felicitari pentru postare, cred cu tarie ca avem atata nevoie de oamenii care sa stiu sa dea feedback :)

    RăspundețiȘtergere
  2. adevaraT! De fiecare data cand alegi un cadou sau oferi cuiva, da-l din toata inima, incarcatura pe care o are face ca obiectul sa devina aparte!

    RăspundețiȘtergere