luni, 9 ianuarie 2012

Ce-si doreste o femeie?




      Pe parcursul existentei sale in aceasta lume cruda, femeia trece prin multiple faze in care nu numai ca nu ajunge sa se cunoasca pe sine, dar nu-i lasa nici pe altii. Ea ajunge sa-si coboare standardele pe masura ce inainteaza in varsta si se apropie de finalul vietii.

    Domnisorica sau Rapunzel (toate se cred nu-i asa ?) care mai este si virgina, e inocenta si crede in Fat-Frumos, Mos Craciun, Zana Maseluta si Iepurasul de Pasti. Virgina crede in dragostea care va veni pe un cal alb si o va lua pe sus, apoi se vor iubi pana la adanci batraneti. Viseaza cum isi va pune sufletul pe tava, iar Fat-Frumos il va proteja pe veci. Dedicare totala, dragoste nemarginita, fericire nemuritoare. Evident, primul barbat va fi cel potrivit… nu va accepta mai putin decat un Fat-Frumos. Incepe sa se gandeasca la el de la varsta de 14 ani si se va tot gandi pana pe la vreo 18-19. Il va astepta. In acest timp visul ei va ramane in picioare, dar va fi usor debusolata. Nu-si inchipuia ca nu e plin de Feti-Frumosi la orice coada de la supermarket. Barbatul potrivit pentru ea este un om extraordinar care o va iubi mereu, nu va avea ochi decat pentru ea, ii va fi cel mai bun prieten, cel mai bun amant, cel mai bun tot. Banii nu conteaza, dar aspectul e important (nu al ei, ci al lui, normal). El va fi un frumos, destept si iubitor.

    Si uite asa trec anii, iar Fat-Frumos al ei nu mai apare, ea se trezeste virgina la 20 de ani. Apare un pacalici inbracat in trening care ii citeste inocenta in ochi. Pacaliciul nostru, nu e nici pe departe Fat-Frumos, dar le are cu cuvintele si o imbarliga pe fata noastra, ii arata cat o iubeste (= cat vrea sa se culce cu ea). Ea isi spune ca el e Alesul. Pare minunat, pare sincer, pare tot ce si-a imaginat. Nu e, dar ea e proasta si nu vede. Se culca cu el. Noaptea ei de amor tandru e transformata in cele 7 minute de amor salbatic. Ce s-a intamplat cu petalele ei de trandafiri din prima noapte de dragoste, cu atingerile calde si gemetele de placere? Nu afla ce e ala orgasm, nu crede ca poate exista. Totul este un mit. Dupa doua saptamani el o paraseste. Ea ofera prea mult, el vrea doar sex, ofera doar 7 minute per partida. Asa apare dezvirginata de prima frustrare.

    Dezvirginata noastra de prima frustrare crede ca a dat peste un porc, dar nu toti sunt la fel. Asa ca mai incearca cu inca 3...5....8 (sirul lui Fibonacci), sperand ca macar unul din ei e acel Fat-Frumos. Asta nu inainte sa planga timp de cateva luni. Devine usuratica fara voie. Deja toti barbatii sunt porci si ii detesta. Niciunul nu a stiut sa-i aprecieze dragostea. Fat-Frumos nu mai e ce-a fost. Acum e un barbat obisnuit, poate nu prea aratos, fara bani, dar capabil sa iubeasca.

    Usuratica fara voie il cunoaste pe barbatul obisnuit capabil de dragoste. Problema e ca el e prea obisnuit si o iubeste. Ea realizeaza ca asta a vrut mereu, dar acum nu-i mai trebuie. El sta departe de ea, ea face o ora pe drum pana la el, el n-are masina. Un beculet i se aprinde si isi da seama ca degeaba e iubita de un poet boem (acest cuvant este pentru blur ca stiu cat de mult il unge pe suflet) daca poetul ei nu are masina. Ea nu-l iubeste deci descopera ca nu e suficient ca el sa o iubeasca pe ea. Urmatorul trebuie sa aiba masina neaparat. Nu a fost nici el Alesul. Ea devine dezamagita de frustrari multiple.

    Apare alt flacau cu masina, aratos, cu priza la femei. Ii plateste consumatia si vede ca se poate mai mult. Ii face cadouri scumpe si o tine in puf. “Mama, cate pot obtine de pe urma unui”, isi spune frumoasa noastra dezamagita. Astfel se transforma in profitoarea de ocazie. Dupa o vreme, el o paraseste pentru alta. Ce n-a mers? Deja nu mai crede in dragoste, iar toti barbatii sunt la fel chiar daca au sau nu masina.

    Profitoarea noastra sufera ca sufletu-i e gol si tristetea-i imensa. Nu mai stie ce vrea. Mai intra in cateva relatii in care este tratata ca o sluga. Fat-Frumos a devenit un barbat mai putin decat banal, cu masina si bani, cu apartamentul lui, care nu vorbeste prea mult, nu-l prea duce capul sa poarte o discutie si o indrageste. Asa devine fata noastra resemnata.
Resemnata intra intr-o criza fantastica. Are 25 de ani si e nemaritata. Colegele ei au deja copii. Nu conteaza daca sunt fericite sau nu, dar au ceva ce ea nu are. Il intalneste pe Fat-Frumos descris mai sus. E un om normal. Nu ii ofera senzatii de neuitat, dar nici nu o calca in picioare. O cere de nevasta. Ea spune “DA”. Se casatoresc. Astfel apare femeia maritata si frustrata. Apare si un copil care sa le invioreze relatie mult prea banala. Vor sta ca orice familie adevarata in fata televizorului si nu se vor uita la nimic.

    Femeia maritata descopera ca viata ei nu se sfarseste la 30 de ani si ca s-a cam grabit. Se pare ca nu are ce si-a dorit de la 14 ani si se pare ca ce si-a dorit la 14 ani nu era de fapt ceea ce dorea cu adevarat. Il cunoaste pe cel care o poate iubi din toata inima si se indragosteste iremediabil. Si el e insurat. Femeia incepe sa se multumueasca cu cat mai putin. Orice, numai sa fie ceva. Se angajeaza intr-o relatie extraconjugala. E mai simplu decat sa divorteze. In plus, a avut parte deja de prea multe dureri de cap. Ambii parteneri adulteri sunt comozi, dar se iubesc. Asa apare femeia fara cap care s-a pripit.

    Viata ei devine o mare dezordine pe care nu va mai putea niciodata sa o ordoneze. Ajunge la concluzia ca viata e sireata, barbatii sunt mediocri si banali, ea nu a stiut ce vrea, s-a legat la cap inainte de vreme. Casatoria a fost o alta mare dezamagire. Deja a ajuns la 30 de ani. La ce sa mai divorteze? Daca ramane singura? Asa apare femeie speriata de singuratate care se complace. Lantul se poate opri aici, ca si viata ei de altfel, sau poate continua cu sotul care o paraseste cand ii vin mintile la cap. In acest caz mai apare un sortiment de femeie:

    Femeia singura, frustrata, foarte dezamagita, cu marea dragoste neimplinita din lipsa curajului, care isi cumpara doua pisici cu care sa doarma. Copilul e si el pe acolo. Nu se mai poate bucura de nimic, sta inchisa in casa si se uita la telenovele sau pe Facebook pana dimineata. Si-a pierdut serviciul si traieste cu chiu, cu vai din pensia alimentara si ceva ajutor de somaj. Si de aici mai exista doua posibilitati. Ori se sinucide, ori ajunge internata intr-o camera obscura, legata de un pat, cu parul incalcit si saliva ce i se scurge suav pe barbia trecuta prin prea multa viata, mult prea devreme. Cate isi dorea ea la 14 ani, cate visa! Ce superb avea sa fie totul! Acum nu-si mai doreste decat medicamentele, dimineata si seara, care sa o sedeze.



duminică, 1 ianuarie 2012

Zombie .... de Revelion



      Este 1 ianuarie 2012. Toti avem asteptari .. vrem ca anul ce tocmai a sosit sa fie cu mult mai bun decat ceilalti ani trecuti. Teoretic suna frumos, practic insa... Vom vedea...

      Am vrut sa fac in noaptea dintre ani o superpetrecere cum nu am mai facut demult, ca in vremurile bune, cand nu aveam nevoie de prea multe ci doar de o mana de prieteni, dar din pacate m-am trezit cam tarziu si nu am mai reusit sa adun trupa de soc. Ne-am maturizat intre timp. Acum nu mai merge cu un simplu semnal fluierat in fata blocului, normal acum toti avem celulare... unii au si neveste, altii au avut si nu le mai trebuie, unii au si copii, in fine... fiecare cu grijile si problemele lui. Ne trebuie programare... sa ne anuntam cu doua sau trei luni inainte.... sa facem planuri.

      Am ramas doar eu si un amic si o groaza de mancare si ne-am hotarat sa mergem, cu o stilcla de sampanie "scaldata in doua ape", cum se gasesc acum in comert, in Piata Civica din superbul nostru orasel scaldat de apele nu "Ozanei cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul" ci a Dunarii care curge asa de frumos cu tot ce arunca toti in ea dar fiindca pe la noi trece, Romania fiind ultima tara... pana la varsarea in Marea Neagra, evident ati ghicit... are gradul cel mai mare de poluare da' asta e alta poveste.

      S-au facut orele unsprezece. Ne-am echipat, am luat sticla de "apa cu bule usor alcoolizata" si am pornit catre centru. Am ajuns in maximum zece minute si ne-am instalat chiar in centrul Pietei Civice sa urmarim concertul organizat de mai marele orasului – primarul. Inainte nu stiu ce trupa a fost dar cand am ajuns noi cantau cei de la Spitalul de Urgenta cu Dan Helciug in frunte. Super voce are baiatu asta. Un timbru deosebit. O voce cum putini au. Sa-i traiasca. Poate ar fi avut mai mult noroc daca i-ar fi mituit, cand inca era la Parlament, pe aia de la ProTV cand au declarat si premiat cele mai ascultate melodii ale anului 1998 - "Ti-am dat un inel" / Holograf si "Ridica-ma la cer" / Loredana si BUG Mafia cu toate ca peste tot unde mergeai auzeai "Vine vara... cea cu un meduz si o meduza stau pe plaja ... ". Traiasca ProTV-ul si fratioriul lui Bitman de lucreaza pe acolo pe undeva prin Pro.  

      Doisprezece fara sapte minute. Apare pe scena si primarul: "Suntem impreuna de sapte ani, am facut... dres.... va urez... vreti sa vedeti cel mai tare spectacol de artificii? " Hmm... or fi ele in toamna alegerile da' nu vreau sa comentez ... "prietenii stiu de ce"!

      Gata.. e 2012. De pe cladirea primariei au inceput sa traga cu artificii. Frumoase trebuie sa recunosc. Am desfacut sticala cu aroma de bule si am inceput sa bem din ea. Apoi m-am uitat in jur. Usor usor am capatat un fior rece pe spinare. Traiam parca intr-un film de Steven Spielberg. In jurul meu erau parca numai zombie. Stateau cu sticle, cu pahare.. cu copii, cu prietene, neveste... toti nemiscati si se uitau la luminitele de pe cer. Nu se auzea nici-un oaaaaauuuu, super... sau ceva asemantor. Pur si simplu stateau nemiscati si priveau jocul luminitelor colorate de pe cer. Am inceput sa ma plimb printre ei si sincer aveam senzatia ca ma aflu printre statui. O fata, chiar de langa mine statea cu un pahar gol in mana. Am intrebat-o daca vrea sa-i pun eu sampanie in el deoarece prietenul ei imbracat in trening uitase. A trebuit sa o intreb de cateva ori... pana a raspuns ca nu. Prosti baietii astia din generatia asta de 15-25 ani. De ce zic asta? Pai nu poti sa iesi cu o fata imbracata cu cu rochie de seara si tu in trening din ala fain cu gluga... bleah. Sau biata fata sa inghete langa tine si tu stai cu mainile in buzunare sau in manusi in loc sa o tii in brate... sau sa-i oferi fularul tau ca in reclama cu caruselul de la Vodafone :).

      Toate treaba cu artificiile a durat cam opt minute dupa care statuile au inceput sa se miste. Tipau, incepusera sa bea din sticlele de le aveau la ei, sa-si faca poze.. semn ca lucrurile reintrasera in normal.  

      Concertul a continuat cu trupa Hara care de la prima melodie au facut un urat playback de ma dureau urechile si m-au convins si pe mine si pe majoritatea sa plecam acasa.

      Pe drum mi-am adus aminte in ce tara traiesc, munti de gunoiaie si ai sai cetateni minunati care nu stiu la ce foloseste un cos de gunoi si care arunca pe jos orice. Sticle goale, pahare, pachete de tigari... hartii...

     Am ajuns acasa si mi-am descarcat o inregistrare cu revelionul de la Sydney Australia. Super spectacol. Aia chiar stiu sa traiasca si sa organizeze evenimente!

      Bine ai venit 2012. Sper din tot sufletul ca 2013 sa nu ma mai gaseasca in Romania. Va doresc si voua celor care inca mai aveti o farma de inteligenta si un strop de curaj sa va incercati norocul pe alte meleaguri. Pana atunci. La multi ani si sa auzim de bine ! :)