Cugetare...

          Am o mie de probleme,
          Am o mie de-ntrebari,
          Din pacate n-am raspunsuri
          Am doar vise in culori.

          Nici cafeaua nu mai are
          Gustul fin si delicat...
          Oare numai eu vad asta?
          Tot in jur e de ra...

Momo

      Momo... o carte superba si una dintre cele mai frumoase povesti pe care le-am putut citi vreo-data. Este o carte care la prima vedere pare a fi pentu copii dar poate fi citita de oricine din cauza mesajului pe care-l transmite. Am primit-o cadou de la bun prieten. M-a intrebat daca am cunostinta de opera lui Michael Ende si i-am raspuns afirmativ. Citisem "Poveste fara sfarsit" si imi placuse foarte mult si chiar si acum dupa mai bine de 25 de ani inca imi mai amintesc de aventurile lui Atreiu ;) .

      Povestea lui Momo, micuta fetita cu bucle, este legata de taina timpului si a oamenilor cenusii, care erau agentii ai timpului si care ii invatau pe oamenii obisnuiti sa economiseasca timp, sa traiasca numai din amintiri si din vise, acestia uitand in final sa-si traiasca propriile vieti, singurul lor scop fiind acela de a economisi timp pentru agentii cenusii.

      Aici intervine Momo, aceasta fetita care detine puterea de a sti sa asculte si care in final reuseste sa redea oamenilor fericirea, sperantele si sa-i invete cum sa traiasca, fiind ajutata de Maestrul Ora.

      Cartea mi-a placut foarte mult pentru ca pe parcursul lecturii am inteles ca a fost, este si va fi de actualitate, parca priveam in jurul meu si vedeam clar cum unii au ajuns sa fie obsedati de putere, bani sau averi, actiunea petrecandu-se chiar ca in poveste. Cata dreptate are Ende... Oare cati am uitat sa ne traim vietile? Cati suntem victime ale oamenilor cenusii?

      Am fost impresionat in asa hal ca m-am dus la librarie si am cumparat opt exemplare .. toate cate erau. Vanzatoarea pe care o cunosc si care este o femeie deosebita, cum rar mi-a fost dat sa intalnesc, m-a intrebat ce fac cu ele. Eu mandru i-am zis: Le fac cadou !. M-a privit si mi-a zambit. Asa am facut. Le-am dat cadou prietenilor dar mi-am pastrat si eu un exemplar.

      Am cautat-o din nou... am rascolit net-ul ... dar am aflat cu tristete ca a vazut lumina tiparului intr-o singura editie facuta de Editura Dacia nemaifiind retiparita vreodata in Romania. Pacat.

     

      Nu stiu cati au citit-o din cei carora le-am dat un exemplar. :)

      Am gasit-o in format electronic ... un pdf pe care l-am trimis unora dar nu v-ati uitat pe ea probabil din lipsa de timp :)) .... stiti voi. Eu inca mai sper ca poate intr-o zi vizitand acest blog, veti citi minunata si totodata fantastica aventura a lui Momo.

      Intre timp, cei care abia ati aflat de ea...cititi-o. Nu e mare, e usoara ca lectura ... e un basm !

Braid

     

     Un joc excepțional cu o grafică 2D care iți va lasa o impresie plăcută... :)

     Braid (traductibil prin împletitură/înfașurare) este un joc de  puzzle video creat de Jonathan Blow. Jocul a fost lansat pe 06 august 2008 Xbox 360 - Arcade Xbox Live. O versiune pentru Microsoft Windows a fost lansată pe 10 aprilie 2009. 

     Povestea urmareste un barbat, pe nume Tim, care încearcă să o salveze pe printesa lui de un monstru care a răpit-o si care ca în orice poveste o ține sechestrată și ea nu vrea deloc :)) . Jocul are aspectele tradiţionale de titluri de platforme, player-ul ruleaza, face salturi şi urcă printr-o serie liniară de etape, în timp ce rezolvă puzzle-uri şi omoară duşmani. Cel mai important detaliu al acestui joc constă în faptul că jucătorul poate controla în afară de personaj și timpul, permiţându-i astfel acţiuni care urmează să fie "reînfăşurate", chiar şi după moarte. Mai exact personajul nostru nu moare niciodată.  Folosind aceste abilități, jucătorul avansează în poveste asamblând piese de Puzzle fiind absolut necesare pentru deblocarea nivelelor următoare. Felul în care este desenat încantă privirea ca să nu mai vorbesc de coloana sonoră care este superbă. În timp ce-l jucam mi-a atras atentia o piesă a lui Mike Oldfield. 

      Blow a conceput jocul ca o critică personală. El a finanţat proiectul cu banii lui proprii şi a muncit trei ani să îl creeze. Jocul inițial a suferit mai multe modificări până Johnatan Blow a fost multumit de rezultat. O versiune preliminară a lui Braid chiar  a câştigat finala "Innovation in Game Design" (inovații in conceperea jocurilor), luand un premiu la Festivalul Independent de Jocuri din 2006; versiunea finală a primit distinctii suplimentare. Jocul a primit recenzii pozitive din partea criticilor, devenind în cele din urmă un titlul de top - evaluat pe Xbox Live.

     L-am jucat si l-as rejuca cu plăcere. M-a marcat și pot spune că deja face parte din viata mea avandu-și locul langă World of Goo, seria Abe, Machinarium și altele. Aștept cu nerăbdare Braid 2... dar pană atunci vă urez "joacă plăcută" :))

Patru Legi ale Spiritualitatii (India)

- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”.

Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal. Odata intrate nu mai ies niciodata din viata noastra indiferent de deciziile pe care le luam.

 - a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU!!!... Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …

  - a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);

  - a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte, imbogatit cu acea experienta.

  Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine astazi, pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta alaturi de cineva, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele..."  

P.S. Melodia apartine unei capodopere intitulata  "Kari-gurashi no Arietti (The Borrower Arrietty)" un superb film de animatie marca Hayao Miyazaki. 

Asa cum rad...

    Stiu blonde perfecte exact ca-n reviste

    Stiu si din alea roscate fara perdea

    Stiu deasemenea brunete destepte si suple...

    Dar cu nimeni nu rad asa cum rad cu ea :)

    Cu toate ca-i falimentara

    Si sta chiar aproape de alimentara

    Are doar cativa marunti fiindca banii fug de ea

    Dimineata se trezeste si cumpara cafea

    Zau, da... cu nimeni nu rad asa cum rad cu ea

    Chiar asa ;)

Un apel oarecare !

      Era o zi de vineri, 16 septembrie 2011, o zi superba ce promitea un weekend minunat pentru cine avea planuri sau avea prieteni care sa aiba planuri care sa-i iunclulda pe el sau ea, iar eu stateam in casa, scurs intr-un fotuliu si privind plictisit la un film de care sincer nu-mi amintesc, chiar daca evenimentul cu pricina s-a petrecut numai doua saptamani in urma.

      Si cum stateam eu asa... suna telefonul. Arunc un ochi asupra lui si observ un numar de fix dintr-o retea de pe undeva de prin tara... necunoscuta mie. Initial nu am vrut sa raspund, chiar l-am lasat sa sune cateva momente, fiind satul de multe alte apeluri pe care le primisem aiurea ca fiind gresit formate sau de aceeia care au "bunul simt" sa-ti inchida apelul in nas cand iti aud vocea si realizeaza ca nu pe tine te cautau. :)) E drept ... traim in Romania.

      

      Raspund.... si o dominsoara ( am aflat ulterior ca e domnisoara si pe deasupra mai e si frumoasa) ma intreaba daca eu sunt cel pe care-l cauta, confirm, apoi se prezinta si incepe sa-mi spuna despre ce este vorba. Momentele care au urmat... cam mi se „muiasera genunchii” ..., tipa era Specialist in Resurse Umane in cadrul companiei multinationale UTI. Oaaauuuu nici nu stiu cum am ajuns in picioare, ascultand-o supefiat ...plimbandu-ma de colo colo prin casa si neintelegand cum am ajuns eu sa fiu sunat sa ma prezint la Bucuresti in vederea ocuparii in urma unui interviu a unui post de Administrator de retea in punctul de lucru Cernavoda, mai exact Centrala Nuclear-Electrica. Pai sa nu incepi sa tremuri de emotie? Ca doar stim cu totii ca nu oricine ajunge sa lucreze intr-un asemenea punct si pentru mine pot spune ca a fost cel de-al doilea telefon pe care l-am primit in viata mea si la care stand asa si ascultand imi sarea inima din piept de ce ritm avea :), primul fiind in 2005 cand s-a nascut baietelul meu Gabita. In fine, convorbirea s-a incheiat urmand ca eu sa primesc un email cu indicatiile prezentarii mele la interviu.

Cateva minute mai tarziu primesc si mail-ul:

„Va multumesc foarte mult pentru amabilitatea d-voastra.

Dupa cum am discutat, va astept marti, 20 Septembrie 2011, ora 14:00 la sediul UTI pentru a participa la prima etapa (interviul cu reprezentantul Departamentului de Recrutare) in procesul de recrutare pentru postul de Administrator retea, disponibil in acest moment in cadrul companiei Defense&Security Engineering, parte a UTI Grup (punct de lucru Cernavoda).

Adresa la care ne gasiti este: Sos Oltenitei nr. 107A, et.6, sector 4 - venind dinspre Metrou Piata Sudului, pe partea stanga veti observa un panou albastru cu sigla UTI. Va rog sa gasiti in atasament o harta care sper sa va fie de folos. 

Rugamintea mea este sa anuntati la receptie ca aveti o intalnire cu d-soara Lavinia ........... (va va fi necesar un act de identitate).  

Toate cele bune, ”

      Marti eram in Bucuresti, am ajuns in jurul orelor 11.30, si primul lucru a fost sa ma deplasez la sediul UTI ca sa fiu sigur ca il localizez in timp util. Am ajuns din fericire in max 20 min. Problema era ce sa fac pana la 14? :) . Am inceput sa ma plimb. M-am oprit in fata unui chiosc care era cu profil de panificatii, mirosea foarte frumos si in plus faceau si covrigi. Am cerut trei. Cucoana care era la „tejghea” m-a intrebat: Cu ce sa fie covrigii? Eu, am facut ochii mari, ca de... veneam de la Tulcea unde covrigii au trei lucruri, si sa nu va ganditi la gaura si la nu mai stiu eu ce :), au doar mac, susan si sare. I-am spus ca poate sa-mi dea cu ce vrea ea. Si mi-a dat trei diferiti, unul cu mac si sare, altul cu stafide si vanilie si cel de al treilea si care mi-a atras atentia ca o sa-mi placa, cu mar si nuca. Pe cel din urma l-am incercat primul. Oh da, demential pot sa zic, avea o aroma... de te dadea pe spate. Incercati-l ca merita si nu o sa va para rau.

      

      M-am urcat in metrou si m-am dus pana la Piata Unirii ca sa mai casc ochii si sa mai treaca timpul pana sa revin la interviu.

      M-am pierdut la iesirea din pasaj, in loc sa ies in fata magazinui „General Store Unirea”, ca avea dreptate raposatu George Pruteanu – ar fi sunat mai frumos Magazinul Unirea sau.. ceva mai romanesc, gresesc iesirea respectiva si ies in fata la Palatul Justitiei. Valeu ce a ajuns cladirea aia. Talcioc. Chiloti, corapi, podoabe de 2 lei, articole second hand.... Cascand ochii ma apuc sa mananc si ultimul covrig. Parca stiam eu de e lasasem mai la urma pe cel cu sare si mac. Sa nu mi se acreasca de ce vedeam :))).

      Am treversat repede parcul, am intrat in Unirea si am piedrut o ora imediat uitandu-ma toate minunile scumpe si inutile care se vand doar oamenilor cu fite si care dau intre 500 si 1500 lei pe o pereche de adidasi. Asta e, parerea mea este ca e prost ala care cumpara nu cel care vinde.

      Am ajuns la UTI din nou. Am intrat in cladire, am intrebat de domnisoara Lavinia, mi s-a zis sa astept sa-mi faca legitimatie ca sa pot trece de usile securizate, urmand sa vina dumneaei personal sa ma preia de acolo. In timp ce mi se facea sau activa aceea legitimatie am intrebat pe una dintre doamnele respective daca au mai fost si altii chemati la acest interviu. Mi s-a raspuns asa: „Da, au mai fost destui !”. Zambeam.

 
     Coboara Lavinia, se prezinta si ma roaga sa o insotesc in biroul unde urma sa se tina acel interviu. Pe coridor in timp ce ne deplasam, arunc o fraza aparent la intamplare... „Cam plictisitor Bucuresti-ul, ma tot plimb de doua ore deoarece am ajuns mai devreme!” Ea raspunde imediat: „Data viitoare cand mai veniti la interviu sa ma sunati daca ajungeti mai deveme !, ”. Opa... in mintea mea rotitele au inceput sa mearga. Am intrebat-o daca mai e cazul sa continuam ca deja pentru mine ... data viitoare la interviu... suna cam aiurea. Spun: „Eu am venit sa trec acest interviu si sa obtin job-ul dar daca exista si data viitoare...” :) . S-a facut rosie, mai ales nasucul ala mic care mai avea putin si lua foc, scuzandu-se ca nu asta a vrut sa spuna. 

      Apoi a inceput sa-mi prezinte concernul UTI, domeniul lor de activitate, detalii eu ascultand-o atent si facandu-ma ca nu stiu mare lucru despre ei ca si companie, asteptand cu nerabdare momentul bestial... acela cand cel din fata ta iti pune intrebarea: „De ce doriti sa lucrati pentru noi?” si tu incepi cu cuvinte extraordinare si pline de admiratie sa descrii acea firma mare cu oameni minunati si colectivul lor ideal din care ai vrea din tot sufletul sa faci si tu parte. Ca doar nu o sa spui ca ai nevoie de bani, si ca erai in cautarea unui job si intamplarea a facut sa te sune ei vizualizandu-ti CV-ul uitat activ pe un site online. Oh da, cred ca e cea mai tampita intrebare avand ca scop unic cresterea bataililor de inima a celui care de intervieveaza cand asculta prin cuvintele tale, si pentru un moment se simte in culmea fericirii ca lucreaza acolo sau detine acea afacere. Nu-i asa? :))) . Din pacate nu s-a intamplat asta. Nu m-a intrebat. :( Mi s-a prezentat ce urmeaza sa fac, cum si in ce fel dar de aceasta data direct de parca deja eram angajat. Am intrebat din nou. "Sunt deja angajat?" ... si iar incepusera sa i se inroseasca si obrajii si ochii care-i sticleau si saraca fata chiar nu mai stia ce sa zica. A argumentat ca asa e felul ei de a vorbii.

      Intr-un final, dupa ce i-am povestit si eu despre locurile de munca avute, realizarile mele... bla bla ... m-a intrebat daca nu vreau sa sustin probele psihologice, teste de inteligenta, organizatorice etc. Am ramas placut surprins, era ceva interesant, am acceptat. Am considerat ca daca nu ma incadram in conditiile lor nu ma mai supuneau la testarile respective, deci era de bine.

      Am stat mai bine de 3 ore cu un laptop in fata rezolvand tot felul de siruri matematice, teste de personalitate... valeu... lucruri care nu le mai facusem asa la un loc sub cronometru. Mi s-au parut super interesante si care-ti storceau mintea :) . Tare a fost si un test organizatoric in care terminai programul la 14.30 si trebuia sa duci scrisoarea la posta pana la orele 17.00, sa comanzi pizza pentru acasa si sa ajungi cu ea pana la 20.00 ca te asteaptau musafirii, sa platesti cablu TV si telefonul pana la orele 19.00, sa iei sucuri, .... sa te intalnesti cu un prieten in copetarie la 17.45 sa-ti dea o revista. Si multe altele care trebuiau facute in ordine astfel incat sa nu ratezi nimic. M-am dat peste cap da tot nu am reusit sa ajung acasa la 20.00 hi hi , ajungeam ba mai devreme cu 5 min, ba mai tarziu. Mi s-a parut mai important sa fac restul de activitati chiar daca ajungeam mai tarziu acasa. Cred ca avea cumva legatura cu un set de intrebari anterioare, legate de faptul daca sunt dispus sa lucrez peste program pentru a putea finaliza sarcinile de serviciu. Sigur erau legate. :))

      Trecusera cam 3 ore, dupa cum am spus, si intr-un fial am reusit sa le termin. Nu stiu rezultatul dar stiu ca a venit Lavinia si m-a intrebat daca sunt dispus sa mai dau si un ultim test, cel de limba engleza. M-am scuzat si i-am spus ca doresc sa plec pentru ca nu vroiam sa pierd microbuzul de intoarcere acasa, cu toate ca mai aveam doua ore disponibile. A confirmat ca e ok, si ca daca voi fi acceptat voi putea da acest ultim examen la sediul lor din Cernavoda. Ne-am dat mainile, i-am urat o dupamiaza placuta si am plecat. Pentru un moment m-am intors (precum Peter Falk din serialul Columbo) si am intrebat-o daca au mai fost si alti candidati la acest interviu, eu avand deja informatiile. Mi-a raspuns foarte frumos si „sincer” ca sunt singurul pana acum si ca ei sunt foarte atenti pe cine cheama. I-am multumit din nou si am plecat lasand cardul de acces la aceeasi fata ( agent de securitate) de la care il luasem initial si care auzise raspunsul Laviniei si stia ce-mi spusese in urma cu cca 4 ore in urma. :)

      Am facut ce am facut, nu am sa va povestesc si am ratat si ultima cursa de intoarce. Am ajuns cu 5 min peste orele 19 si deja microbuzul plecase. Acu' zambeam in sinea mea si aveam in minte doar una din inrebarile de la interviu si care suna cam asa. „Reactionati violent cand ceva nu va iese sau ati pierdut ceva?”. Foarte tare nu? Nu, nu reactionez violent... stau pur si simplu si analizez situatia si gasesc imediat o rezolvare numai ca ... se cam facea frig si prima cursa era abia a doua zi la orele 7.00. Zic asa cum a zis si Ion Creanga (un nene oarecare pentru unii care acum au dat bacu') „Naţi-o bună, că ţi-am dres-o!”. Pun mana pe telefon si incep sa-mi sun prietenii din Bucuresti. Credeti-ma, pe toti pe care i-am sunat m-au chemat la ei si sa raman peste noapte. Sa stam sa vorbim, sa bem bere... orice numai sa vin. Am stat si m-am gandit ca nimic nu e intamplator, stiam sigur ca asa a trebuie sa se intample ... sa pierd microbuzul. Bineinteles m-am dus doar la unul dintre ei :) nu puteam sa ma duc la toti. Ca sa fac asta imi trebuiesc cel putin doua saptamani sa-i vad pe toti. Asa de multi colegi si prieteni am in Bucuresti. 

 

      M-am reintors a doua zi acasa si lucrurile si-au reluat cursul lor firesc iar eu am ramas cu speranta ca ma va suna cineva sau voi primii un email prin care sa fiu anuntat ca am fost acceptat, sau nu,  sa lucrez ca Administrator de retea la Cernavoda. Si au trecut doua saptamani pana azi in jurul orelor 14 ... 

... cand iar un apel cu numar de retea fixa de prin tara...

      Raspund. „Buna ziua, numele meu este Lavinia ..........., doresc sa va anunt ca ati fost acceptat in urma interviul sustinut in Bucuresti si trebuie sa va prezentati vineri la sediul nostru din Constanta....” 

Cineva acolo sus ma iubeste, dar cred ca si cineva aici jos ma iubeste mai mult :))

In viata este bine sa-ti para rau pentru ca ai facut ceva decat sa regreti ca nu ai incercat macar. Am luat decizia coreta. Stiu asta si nu regret. 

"Doresc in primul rand sa va multumesc pentru participare si pentru interesul acordat.Am analizat cu atentie pregatirea si directiile de dezvoltare profesionala pe care le-ati prezentat in cadrul interviului.

Cu permisiunea d-voastra, voi pastra CV-ul in baza noastra de date pentru a fi reevaluat la aparitia unui nou post care ar putea fi de interes.


Toate cele bune,

Lavinia"

Vrei sa fii sotia mea ?

... Vrei sa fii sotia mea ?  

Stop. Sa dam putin inapoi.  

      Intotdeauna in viata dai peste persoana care se dovedeste a fi exraordinara, ajungi sa te indragostesti de ea, defectele acelei persoane par sa fie uitate si deseori invizibile, te simti ca intr-o poveste care nu se mai sfarseste si nu ai vrea sa se termine... si fiindca iti doresti si tu acest lucru spui sau accepti intrebarea:

  

si apoi...

     Vedem pana la urma ca se termina totul de multe ori tragic si ajungem sa suferim. Pentru ce?! Incepi sa realizezi ca suferi pentru acea persoana care nici nu ne merita lacrimile si nici nu te-a meritat vreodata! Mereu trebuie sa incerci sa-ti vindeci ranile provocate de dragoste prin tacere sau, daca ai puterea, poti sa incerci sa fii cu o alta persoana care te place si iti poate oferi dragostea de care ai nevoie...dar trebuie sa o si placi si nu sa te folosesti de acea persoana !

Trist

      Apoi pui filmul in cutiuta cu amintiri si incerci sa scrii scenariul unui altul cu o distributie noua in care personajul neschimbat esti doar tu si poate uneori unul sau mai multi copii ai tai, in speranta ca finalul va fii de aceasta data cu "Happy End Fericit" :)).  

Nimeni nu stie cu adevarat...

     Ne ratacim uneori si nu gasim drumul inapoi...Sau suntem prea orgoliosi si cu orice regret, nu vrem sa recunoastem sau ne incapatanam sa mergem inainte chiar daca nu ne este bine.Cel mai greu e sa te impaci cu tine, sa iti dai seama ca trebuie sa simti tu, ca nimeni nu stie ce e in sufletul tau, ca nimeni nu e langa tine cand doare...si chiar daca ar fi, e inutil fiindca durerea iti apartine...Am citit enorm in ultimelele luni, am umplut o biblioteca, am gasit raspunsuri in carti cand nu avea cine sa imi raspunda...

   

      Zambesc...totul in jurul nostru e aparenta... doar ochii tradeaza! Toata lumea judeca pe toata lumea, e nobil sa incerci sa intelegi, sa ierti, sa vezi partile frumoase ale oamenilor. Viata mi-a aratat ca cei pe care ii credeai rai, sunt mai buni decat cei pe care ii credeai buni...Iar pe cei rai, ii inteleg pentru ca nu pot fi buni...Cine nu poate construi, distruge...Cine nu poate iubi, uraste...

        Am planuri mari pentru mine, pentru noi... Am vise...sentimente...il am pe Gabi si el ma are pe mine!!!!

Coffee... Coffee...

    Cafeaua.. hmmm bautura pe care o sorbim in fiecare dimineata sau in oricare alt moment al zilei singuri sau cu persoanele dragi discutand despre orice, are o poveste foarte veche datand de peste mai bine de 1000 de ani cu toate ca in occient este prezenta de maximum 300 de ani desi nu acelasi lucru se spune despre orientali care o consumau indiferent de patura sociala din care proveneau.

     Un vechi proverb turcesc spunea "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca noaptea, tare ca moartea dar dulce ca iubirea" putini dintre noi insa stiu ca aceasta bautura "magica" pe langa proprietatile de inviorare a organismului, stimuleaza serotonina (hormonul fericirii).

     Recent am citit un studiu relatat de Daily Mail in care afirma ca milioane de oameni care sunt convinsi ca vor fi in forma toata ziua daca beau o ceasca de cafea dimineata, aceasta se produce doar la nivel mental, demonstrand astfel ca efectele cafelei se pot datora asteptarilor adica mai exact concluzia studiului a fost ca "asteptarile care vin dupa consumul de cafea au efecte comparabile, daca nu chiar superioare, cu cele ale consumului efectiv".

     Nu imi pasa de studii ... ceea ce imi pasa legat de cafea este ca imi place sa simt acea aroma fina de care cu greu te abtii sa nu o gusti :)), sa stau cu prietenii de vorba la o cafea si daca ma gandesc bine la momentele unei zile ele sunt chiar marcate intr-un fel sau altul de acest "nectar al zeilor" si care iti face cu ochiul parca din cana preferata.

     Dincolo de placerea cafelei cu tot ceea ce inseamna asta, exista si o latura mai putin placuta. Trebuie sa fim totusi constienti sa ramana o placere si sa nu devina un viciu...

     Vezi ce ne-ai facut tu Khaldi si caprele tale ?