Cadoul

     Întotdeauna am fost dezgustat cei şi cele care scriu bloguri sau articole despre ceva ce nu au cunoştinţă. Despre un film despre care au auzit sau au văzut o reclamă, o carte care le-a picat întâmplător în mână sau orice altceva de care n-au decât o vagă idee. Dar ei scriu. Asa e. De cand e ilegal sa aşterni cuvinte fără noimă ? Nu este. Aşa e românul. E talentat. Face orice să iasă în evidenţă. Unii chiar presară zeci de neologisme, aşa că, pe ansamblu, cica ar da bine, ochiului neavizat care ajunge pe pagina respectivă dintr-o „eroare Google” .Se cred intelectuali. Uite măi... cel care a scris articolul e deştept, ia uite câte ştie...

     Avea dreptate George Pruteanu. Fraţilor, există corespondent în limba română aproape la orice cuvânt. Dar poate nu e vina lor că se uită la TV şi văd cum toţi vorbesc de un NEW LOOK (înfăţişare nouă), JOB (serviciu), WEEKEND, mai ales plăcut! Facebook-ul, sau oricare altă reţea de socializare, e plin de oameni care scriu tot felul de nimicuri în limbi pe care nu le vorbesc. 

     Citeam astăzi o postare, plină de mizerii din astea neologistice, a unei fete, pe un blog, pe care nu am ajuns întamplător, despre o carte care a fost cumpărată cu scopul de a fi dată cadou, unui băiat de ziua lui. Fata respectivă era aşa de încântată că a reusit să citească primele două sau trei pagini, încât s-a hotărât să ne-o recomande şi nouă. Nu a citit mai mult deoarece nu vroia să-i uzeze copertile. Foarte frumos! Cu toate astea, punctează, pe parcursul textului, de cateva ori că uite, ţine o carte în mână.

     Aşa este, trebuie să fie o bucurie căci în urmă cu doi ani, la vârsta de 20 abia împliniţi, se lăuda, în gura mare şi până la urechi, unei profesoare de limba şi literatura română, că în toată viaţa ei de până atunci nu citise decât „Capra cu trei iezi” a lui Ion Creangă. Acum e studentă! Dar aia nu era carte...

     Citind asta, cu cadoul respectiv mi-am adus aminte că în urmă cu ceva timp, când eram în faza de prietenie, cu cea care ulterior mi-a devenit nevastă, am primit o carte ”Codul bunelor maniere”. O primisem sub formă de reproş, aşa subtil, uşor peste nas, pentru a mi se atrage atenţia că nu eram, aşa cum ar scrie fata cu blogul de mai sus, un gentleman.

     

     Am înghiţit în sec, pentru că ştiam că erau apropouri pentru faptul că nu i-am oferit mâna să o ajut când cobora din autobuz sau nu-i ţineam haina când trebuia să se îmbrace. Am băgat mâna în buzunar şi am scos două bomboane. I-am dat şi ei una. Aşa e frumos, nu ?! A bagat-o repede în gură şi tot aşa de repede a şi aruncat ambalajul pe jos. Ce moment! Ce fericire! I-am dat repede înapoi acea carte spunându-i că mie imi e mai puţin necesară. S-a suparat pe mine dar i-a trecut.

     Legat de cadouri... Cadourile sunt „ceva” care nu se face la întîmplare. A da un cadou este o artă care nesesită cunoştinte, o artă care să-l bucure pe cel care-l primeşte. Iar pentru asta trebuie totodată să cunoaştem şi persoana căruia îi facem acel cadou. Să ştim ce işi doreşte, ce îi place, de care are nevoie, sau poate să fie o simplă amintire. Sau poate o simplă cremă de coşuri oferită unei fete fară niciun gând sexual... 

     Dar nu! Sub nicio formă nu dăm unui băiat o carte sau unei fete o sticlă de vin de aniversare. Cu altă ocazie, poate. La fel de proastă e si alegerea unui săpun, deodorant, aparat de ras, şi alte lucruri care nu se oferă. 

     Eu am să continui să cred că nu toți care sunt acum în facultăţi sau le-au terminat deja, sunt nişte eşecuri ale societăţii în care trăim, şi că nu toţi fac aceste facultăţi doar de dragul de-a a scăpa de traiul de acasă sau împinşi de părinţi, să devină şi ei oameni intelectuali, cu un viitor mai bun.

    

Upside Down ( O lume inversată)

    Vi-l mai amintiţi pe Jim Strugess din Acros the universe, 21, Cloud Atlas şi nu în ultimul rând One day ? Mie mi-a făcut plăcere să-l revăd în acest film, cu toate că în urmă cu două zile m-am chinuit să văd Clud Atlas fiind dezamăgit de subiectul filmului şi de prestaţia celorlalti actori de talie mare gen Tom Hanks , Halle Berry, Susan Sarandon, Hugh Grant ...

    În filmul nostru, o poveste romantică dealtfel, Jim îl interpretează pe Adam care este un tip special dintr-un univers şi mai special, un univers cu două planete cu gravitaţie dublă, numite lumea de jos si de sus, aparent de neatins. Adam are o existenţă modestă, practic trăind de pe o zi pe alta dar cu gândul la Eden (Kirsten Dunst), o fată din lumea bogată de sus, de care este îndrăgostit din adolescenţă. După o perioadă de zece ani de când nu s-au văzut, Adam o zăreşte pe Eden la televizor, nimic nu îl va putea opri să o găseacă şi să o recucerească. Nici măcar legile sau ştiinţa!

    Upside down este o poveste romantică despre doi îndrăgostiţi din lumi paralele, foarte similare, care încearcă să se regăsească şi să depăşească orice obstacole pentru a fi împreună. Este o poveste romantică într-un concept nou şi un decor extraordinar, cu efecte vizuale de excepţie şi un punct de vedere diferit, dar la fel de emoţionant, al unei iubiri imposibile.

    Varianta online o puteţi vedea  aici

8 martie

     Astăzi este din nou data de opt martie. O data la care aniversăm odata cu venirea primăverii și ziua femeii. Vedem copii cu buchetele de ghiocei pentru mame, învatațoare, profesoare, bărbați cu buchete de flori mai mult sau mai puțin grandioase pentru iubite, mame, surori. 

     Cu riscul de a fi injurat de catre sexul tare eu cred  că mama, bunica, fica, iubita sau prietena fiecăruia dintre noi, sunt femei care ar trebui respectate în fiecare zi, nu numai de datele de genul acestei zile. 

     Cumpăram flori, facem diverse cadouri, le trimitem felicitări, sms-uri dar uităm de multe ori să comunuicăm cu ele. O îmbrațisare și o vorbă caldă face mai mult decât o mie de trandafiri. Mă număr printre cei privilegiati care încă mai au o mamă in viață, și o pot strânge brațe și să-i spun cât de mult o iubesc. 

     Am găsit-o în bucătărie, când m-am trezit de dimineață, pregătind micul dejun. Am îmbrațișat-o, pupând-o pe obraji și i-am urat „La mulți ani”. A inceput sa plângă. Era fericită. A făcut o cafea și am stat la povești preț de o oră. Vorbim despre orice și asta facem zilnic, de cand m-am mutat în casa părinților mei. 

     Am pierdut atâta timp, dar cum nimic nu este întâmplător, mi s-a mai dat o șansă. Am să profit de ea iar de cate ori am să am ocazia, am să-i spun cât de mult o iubesc, pentru că:

     O mamă atât de minunată ca tine merită ca fiecare zi sa fie 8 martie!